Cu o saptamana in urma, vineri, debuta la Arad
festivalul "Martisor, facut de mana", eveniment organizat de asociatia aradeana
WWMP (
When Web Meets Paper) si gazduit de
centrul comercial Armonia. Primul targ de handmade la care am participat ca expozant.
Cum a fost la targ
Vremea de afara era cainoasa. Si tinand cont ca locul de desfasurare al festivalului era la cativa kilometri de centrul Aradului, la iesirea din oras spre vama Nadlac, am crezut ca primul meu targ de handmade urma sa fie un fiasco total. Cand am iesit din scara blocului, carand "standul" de expozitie si m-am afundat intr-o zapada de vreo 15 centimetri (cazuta peste noapte) ma si imaginam ca intr-un cosmar, in mijlocul pustiului de zapada, asteptand cu infrigurare primul client. In schimb, Armonia Center ne-a primit cu caldura si simpatie. Si, de ce nu, chiar cu curiozitate. Asemenea evenimente "de handmade" nu sunt inca un lucru obisnuit pentru locuitorii vesticului nostru oras de provincie. Dar speram ca asta se va schimba in curand.
Am ajuns devreme, in jurul orei 10:00, fiind chiar printre primii expozanti prezenti. Pe unii dintre ei ii cunosteam din vedere, pe altii deloc, pe unii ii consideram deja prieteni vechi. Eram oarecum emotionata si intimidata totodata, nestiind exact la ce sa ma astept de la acest prim targ. Am stat la discutii pana s-au mai adunat cativa participanti, dupa care Gabi (de la WWMP) a "dat startul" festivalului. O prima surpriza, insa deloc neplacuta, a fost modul in care am primit "logistica", adica masa si scaunul pus la dispozitie de catre organizatori. Intrucat targul s-a tinut in incinta centrului comercial, chiar langa zona de restaurante si langa locul de joaca pentru copii, eram deci foarte aproape de mesele si scaunele de la restaurante (asa zisul Food Court) iar Gabi ne-a trimis pur si simplu sa luam cate o masa si un scaun si sa le aducem in centru, sa formam un fel de cerc. Avand experienta anilor de scoala ma gandeam ca un asemenea start inseamna haos si neintelegeri intre participanti, fiecare cautand "sa prinda un loc cat mai central si mai bine plasat". Am avut insa placuta surpriza sa constat ca nu a fost deloc asa. Ca, dimpotriva, am facut totul in liniste, colaborand unii cu altii si fara nici un fel de incident. Un prim punct pentru participanti.
Am format asadar un fel de cerc deschis si am inceput fiecare sa ne aranjam "standul". Cu migala, fara graba, cu mandrie sau chiar cu dragoste, unul dupa altul fiecare participant isi etala munca: martisoare, bijuterii, gentute, pomisori de sarma, tablouri, felicitari, albume foto... O adevarata oaza de culoare. Parca incepea sa se mai dezmorteasca lumea. Iar starea de spirit a participantilor reusea sa lumineze ziua, in ciuda faptului ca afara inca ningea cu putere. Noi adusesem primavara la Armonia si eram pregatiti sa o sustinem si sa o daruim si celorlalti oameni aflati prin preajma.
Vizitatori nu au fost prea multi in dimineata aceea de vineri. Nu era de mirare - lumea era inca la serviciu, afara ningea... Dar atunci am avut ocazia sa cunosc o seama de oameni minunati. Am facut un mic ocol pe la standul fiecaruia, ne-am prezentat, ne-am admirat reciproc munca, am discutat, am ras si am legat prietenii. Iar acest lucru a fost cel mai important aspect al intregului targ. Un aspect pe care doresc sa il subliniez si care, in sine, a meritat intregul efort de pregatire si participare la targ. Au mai fost si vizitatorii si vanzarile, bineinteles, dar cel mai mult m-a imbogatit aceasta experienta, cea a socializarii cu ceilalti participanti la targ. A fost oare numai o intamplare ca la acest targ au participat numai oameni minunati? Nu cred. As zice mai degraba ca tine de o anumita sensibilitate a omului creator (de handmade :-) ), de o anumita afinitate. Caci am vorbit si am povestit de parca nu cunoasteam de cand lumea. Am legat prietenii si ne-am facut impreuna planuri. Ne-am ajutat cu sfaturi si idei, cu ponturi despre tehnici si materiale. Ne-am imprumutat unelte si materiale iar la sfarsit ne-am daruit cate un martisor. Un gest frumos si o amintire deosebit de placuta. Acest prim targ imi va ramane mult timp in suflet si in minte. Acest prim targ la care am participat imi va ramane mult timp in suflet si in minte si ma voi gandi adeseori la el cu placere si cu un zambet.
Apoi, spre seara, au venit si vizitatorii. Veneau parca valuri-valuri, dupa cum ii lasa in statie autobuzul cursa-speciala. E drept ca din toti vizitatorii mai multi au ramas cu privitul si cu admiratul lucrurilor. Putini au fost cei care au si cumparat. Deh, criza! Insa au fost si acei vizitatori care au venit special pentru acest festival, care erau cu adevarat interesati de handmade. Si fiindca tot se apropia 1 Marie multi cumparau martisoare fentru femeile din viata lor. Multi doreau cate un cadou mai special, ceva unic, pentru a-l darui cuiva drag. Am avut fel de fel de clienti. De la cei ce admirau cu adevarat lucrurile expuse si respectau munca depusa de expozanti, pana la cei care se plecau cu expresia "Trei lei un martisor? Pe bulevard se da la 1 leu!". Sa fie sanatosi.
Sambata s-a mai luminat putin festivalul. A iesit si soarele iar ninsoarea a contenit. Au inceput sa vina si vizitatorii, mult mai multi decat in ajun. Au mers mai bine si vanzarile. Nu extraordinar, dar cat sa fiu multumita pentru un prim targ. Am reusit sa imi scot cheltuielile si chiar sa ies putin in avans. Au fost momente in care efectiv nu joiam sa raspund tuturor vizitatorilor care puneau cate o intrebare sau care doreau sa cumpere cate ceva. Tineret garla. Studentime mai ales, multe fete de liceu, baieti mai putin. Multe cupluri de indragostiti, imbujorati si fericiti. Mi-au placut.
Duminica a fost clar ziua familistilor. Si a copilasilor. Multi erau veniti special pentru locul de joaca amenajat in incinta centrului comercial, aflat in imediata noastra apropiere. Multi copii doreau sa cumpere martisoare pentru "doamnele" lor, fie invatatoare, fie educatoare. Multi cumparau martisoare pentru micile lor colege. M-am bucurat sa vad ca acest frumos obicei de a darui un martisor nu a murit in vremurile noastre tulburi. Mi-a placut si categoria tatilor cu copii, veniti sa cumpere cate o mica atentie pentru sotiile si mamele lor. Cu cata grija alegeau copii martisorul pe care aveau sa il daruiasca fiintei celei mai dragi din lume, mama. Mandria cu care taticii isi purtau copii de manuta... Emotionant.
Si acum, sa va spun cate ceva despre expozanti:
Am admirat buburuzele si pandantivele
Sorinei, feliile de fructe din Fimo si bijuteriile goth ale
Adrianei, martisoarele pictate ale
Margaretei, calendarele
Nicoletei, pomisorii din sarma si margele ale
Larisei, cerceii marca
Happy-Muffin, bratarile de sarma ale lui
Lizzy, posetutele
Nenei, sticlele cu tuica ale lui Ioan, animalutele din Fimo de la
Bulbuc Shop, gentile de la
Bahama Mama, martisoarele cu elemente swarowski ale
Simonei, gogosile de matase transformate in cercei de la Viorica, martisoarele quilling ale Andrei, ceramica pictata manual de la
deArt, decoratiunile din plante uscate de la
Rita, sapunurile naturale ale
Arabelei. Sper ca i-am amintit pe toti participantii si ii rog pe cei pe care eventual i-am incurcat (sau, doamne-fereste, i-am uitat) sa nu se supere. Toate lucrarile au fost deosebite si frumoase.
Si, cum era de asteptat, iata si cateva cuvinte despre organizatori:
Mi-a placut grija organizatorilor (Gabi si Patricia) de a fi multumiti fiecare dintre noi. Speranta cu care ne priveau atunci cand ne intrebau daca totul e in regula. S-a vazut ca s-au implicat sufleteste si cu toate puterile in organizarea evenimentului. Gabi a facut cateva ture pe la fiecare participant sa vada daca totul e ok. Patricia (project managerita) a stat la barfe cu noi. Mi-a placut ca au fost tot timpul langa noi in caz ca aveam vreo problema (n-a fost cazul) sau vreo nelamurire. Ei stateau deoparte si "bagau la greu" pe Facebook si pe site, update-uri de la eveniment. Mi-a placut si echipa de reportaje: cameraman, reporter, fotograf, care au realizat interviurile si fotografiile de la targ.
Mi-a placut teribil faza cu "fiecare sa isi insface o masa si un scaun" si sa se aseze pe semicerc. Mi-a placut ca am putut sa ne caram "calabalacul" in cosurile de cumparaturi si le-am putut pastra alaturi pe tot parcursul targului. Mi-a placut ca am avut depozit unde sa lasam lucrusoarele noastre peste noapte, fara grija de a ramane fara ele.
Un mare plus pentru WWMP pentru tot acest efort.
Dar vad ca m-am intins serios la povesti. Imi cer scuze daca v-am plictisit prea tare. Am vrut insa sa scriu si sa cuprind in articol toate emotiile si intamplarile de saptamana trecuta.
Nu mai incarc pozele si filmuletele si in acest articol. Le gasiti aici:
